de Daniel Chirileanu

E vremea să ne judecăm,
Voi şi cu Mine!
Eu încă stau pe cruce ca un semn:
Se schimbă doar tâlharii
Şi Mă condamnă orişicine,
Dar Eu te-aştept, blând ca un Miel şi demn.

Eu stau la fel de răstignit,
Tot sub ocară,
Sub cruce tu joci zaruri pentru haină,
Deşi te-am aşteptat la Cină.
Tu n-ai venit, – a câta oară?
Şi azi trăieşti aceeaşi neagră taină.

Va fi o zi de judecată,
Un ceas bate la porţi
Când Eu un voi mai fi nici Miel şi nici Păstor,
Voi întreba, iar zarurile vor tace.
Te voi chema chiar dintre morţi
Şi vei veni ca orice muritor.

Voi fi cândva judecător,
Poate chiar mâine.
Nu pot muri mereu, la nesfârşit,
Am frânt lumina pentru voi
V-am fost izvor şi pâine
Oare de ce atât de rar am fost primit?

De-aici din clipa de tăcere,
Te strig pe nume
Eşti săpat în palme, eşti al Meu
Primeşte-Mă în viaţa ta
Şi poartă-Mă ca o podoabă către lume,
Iar eu îţi voi fi veşnic Dumnezeu.